Marcel Iures vorbeste despre excelenta si despre pasiunea sa pentru masini in cadrul interviurilor „Mercedes-Benz: Ghidul Excelentei”

24 Mai 2013

 

• Marcel Iureş a acceptat provocarea lansată de Mercedes-Benz de a vorbi despre excelenţă şi despre traiectoria sa pe plan personal şi profesional


• În plus, Marcel Iureş a discutat despre aşteptările sale de la o maşină şi despre automobilul pe care îl conduce: „Plăcerea mea este să conduc maşini puternice, cum e cazul ML-ului".


• Seria de interviuri despre excelenţă, oferite de artişti şi personalităţi publice companiei Mercedes-Benz, sunt parte a platformei „Mercedes-Benz: Ghidul Excelenţei"


• „Mercedes-Benz: Ghidul Excelenţei" include o serie de manifestări menite să vorbească despre ideea de excelenţă şi să aducă aminte de promisiunea lui Gottlieb Daimler - "The best or nothing"

 

Marcel Iureş, unul dintre cei mai mari actori români de teatru şi film, a oferit un interviu exclusiv pentru Mercedes-Benz România, discutând despre perspectiva sa asupra noţiunii de excelenţă, dar şi despre maşina pe care o conduce.

 

Marcel Iureş, dublu laureat al titlului de cel mai bun actor de teatru din România, delimitează pe scurt conceptul de excelenţa, din punctul său de vedere: „Excelenţa însăşi e partea de sus a unei liste de calităţi, nu cred că o putem cataloga în vreun fel. E excelenţa, pur şi simplu, nivelul de sus al oricărui lucru, situaţii, stări, reuşite".

 

Referindu-se la traiectoria sa personală şi profesională, Marcel Iureş menţionează: "Am avut noroc în viaţă, în sensul că am întâlnit de cele mai multe ori oamenii potriviţi. Mi s-au întâmplat lucrurile la timpul potrivit".

 

Din 1995, Marcel Iureş este preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România. Iar din 2004 este preşedintele Festivalului Internaţional de Film Independent "Anonimul". Întrebat care ar fi momentele excelente din viaţa sa, de care îşi aminteşte cu mândrie, Marcel Iureş răspunde: „Au fost câteva importante, pe care eu le pot considera momente prin care am urcat şi am văzut puţin mai departe: întâlnirea cu mari regizori, naşterea fiului meu, naşterea Teatrului Act, întâlniri cu actori de-afară, americani, englezi, australieni. Întâlnirile cu soţia mea, cu oameni de la care am învăţat foarte mult, pot fi puse pe lista aceasta. Sau când mi-am luat prima maşină!".

 

Discutând despre maşina pe care o conduce, Marcel Iureş face din nou referire la noroc: „Eu am norocul să am o maşină care întruneşte, cred, toate calităţile. Vorbesc de ML, de 3500 cc".

 

Privind brandul Mercedes-Benz, Marcel Iureş declară: „Eu am crescut în zona ideii de durabilitate. Când auzeam vorbindu-se despre această marcă, înţelesul era că dura pe viaţă. Aveai o asemenea maşină, dura toată viaţa ta, fără probleme, fără reparaţii costisitoare, fără căderi de mândrie că nu durează atât cât te aştepţi de la un Mercedes. Deci excelentă!". În continuare, actorul completează: „M-am urcat într-o maşină Mercedes-Benz destul de devreme, prin clasa a IX-a, a X-a, la liceu la Craiova, şi mi s-a părut o altă planetă (...). A avut valoarea unui cutremur plăcut să intru într-un Mercedes, din acela cu coadă de rândunică, cu vitezometru cu mercur, cu schimbătorul la volan. Paradis!"

 

Făcând referire la condus în sine, Marcel Iureş mărturiseşte: „Aproape că a ajuns a doua natură. Am o pasiune enormă pentru maşini, iar acum a ajuns o necesitate. Plăcerea mea este să conduc maşini puternice, cum e cazul ML-ului, şi să merg cu ele încet. E un lucru extrem, extrem de plăcut, să mergi pe un cal, care poate alerga cu 250 pe oră, cu 60, 70, 90 km/h". Despre Mercedes-Benz ML Marcel Iureş completează: „ML e un fotoliu de lux plutitor, cui nu-i place aşa ceva? E o mare plăcere să conduci o asemenea maşină!"

 

În final, întrebat cum ar descrie automobilul potrivit unui artist, Marcel Iureş marturiseşte:„Cred că o maşină de intelectual ar trebui să-l reprezinte totuşi. Nu neapărat prin culoare, ci prin măsură. Dacă tot a ajuns atât de important automobilul, relaţia trebuie să fie simbiotică. Cred că ar trebui să i se potrivească unui om de cultură, trebuie să aibă măsura omului".

 

 

Tipareste paginaTrimite unui prieten